"Laptareasa" de Johannes Vermeer
Rijksmuseum, Amsterdam

Tablourile lui Vermeer, in contradictie cu directia luata de pictura moderna, sunt mici si intime, facute sa fie admirate de aproape de catre membrii familiei si sa se odihneasca pe peretii vreunei incaperi burgheze tihnite. Vermeer nu critica nici o norma sociala prin tablourile sale, nu protesta, nu lupta sa schimbe omenirea. Vermeer ne accepta asa cum suntem. Picturile sale prezinta viata de zi cu zi, interioare pline de detalii surprinzatore si chipuri pierdute in anonimat. Nu confera elemente magice realului dar nici nu omoara farmecul realitatii. Personajele lui Vermeer contempla viata, traiesc undeva la margine ei, in spatele unei perdele, usi sau ferestre; nu ne vorbesc si nu ne lasa nici un testament. Si cu atat mai putin ne-a lasat vreo explicatie scrisa Vermeer. Putinele date pe care le avem in prezent despre el ne parvin din texte legale in care apare numele pictorului, una dintre cele mai enigmatice figuri ale secolului XVII.

O alta intrebare greu de raspuns este daca Vermeer a folosit camera obscura. Nu exista absolut nici un document care sa ateste aceasta supozitite. Si totusi, tablouri precum "Soldat si fata razand" intaresc aceasta idee. Artistii secolului XVII si Vermeer in particular cunosteau prea bine legile proportiei si stiau ca obiectele aflate departe de privitor apar mai mici decat cele apropiate. Si totusi, cand figurile sunt aproape una de cealalta exista o tendinta instinctiva de a compensa diferentele si de a picta figurile in marimi relativ egale. Cu toate acestea, soldatul e pictat extraordinar de mare in comparatie cu fata, capul lui fiind aproape dublu decat al ei. In ziua de azi suntem obisnuiti ca obiectele apropiate de aparatul de fotografiat sa apara mult mai mari proportional decat cele din fundal si poate tocmai de aceea la un prim contact cu soldatul si fata lui nu reactionam. Dar pe vremea lui Vermeer, aparatul de fotografiat nu era tocmai la indemana. Un alt indiciu il gasim in materialele "Dantelaresei" care par oarecum nefocusate, ca si privite prin lentile fotografice. Chiar daca nu au cazut de cumun acord, in ziua de azi tot mai multi specialisti admit ca intr-adevar Vermeer a folosit camera obscura, chiar daca nu se stie in ce masura.

"Soldat si fata razand" de Johannes Vermeer
The Frick Collection, New York

Numarul de pigmenti de care dispunea pictorul olandez din secolul XVII era foarte mic comparativ cu cel al pictorului modern. In timp ce Rembrandt, unul dintre cei mai mari producatori de culori ai vremii dispunea mai bine de o suta de pigmenti, mai putin de douazeci de pigmenti au fost detectati in picturile lui Vermeer, dintre care doar zece par sa fi fost folositi in mod sistematic. In acele vremuri, fiecare pigment era diferit prin permanenta, felul in care era produs, modul in care se putea lucra cu el si timpul de uscare. Mai mult chiar, multi pigmenti nici nu erau compatibili si trebuiau folositi separat. Galbenul si albastrul, culorile cel mai des intalnite in picturile lui Vermeer si care ii definesc intr-o oarecare masura opera (vezi si "Fata cu cercel de perla"), sunt doua dintre cele trei culori primare care stau la baza teoriei culorilor. In timp ce galbenul este o culoare stimulanta, albastrul este o culoare relaxanta. Daca albastrul poate fi considerat regele culorilor lui Vermeer, galbenul ii devine regina.

"Dantelareasa" de Johannes Vermeer
Muzeul Louvre, Paris

"Priveliste din Delft" (1660 - 1661), este incoronarea spritului artistic al lui Vermeer. Parte din colectia permanenta a Muzeului Mauritshuis din Haga, nu exista nici o fotografie si putine sanse ca vor exista in viitor care sa redea aceasta pictura in adevarata sa grandoare. Contemplarea originalului e singura experienta revelatoare. "Priveliste din Delft" este cea mai mare pictura a lui Vermeer si alaturi de "Straduta" sunt singurele doua tablouri ale maestrului care surprind lumea exterioara. In centrul picturii, la dreapta turnului cu ceas dar ascunsa ochiului nostru, se afla casa lui Vermeer. Tabloul surprinde primele ore ale diminetii, nori negrii inca mai acopera cerul dar razele soarelui lumineaza deja zidul galbui. Cateva momente mai incolo, tabloul ar fi fost surprins intr-u cu totul alta lumina...