Psihologia Artei
"Arta nu este ceea ce vezi, ci ceea ce îi faci pe alţii să vadă." (Edgar Degas)

Johannes Vermeer din Delft

Categoria:
Despre pictorul olandez Johannes Vermmer (Delft, 1632 - Delft, 1675) se stiu putine lucruri. Viata lui, la fel ca si picturile lui, raman un mister pentru omul secolului XXI. Pana in prezent se cunosc doar 36 de picturi care ii sunt atribuite si se presupune ca nu ar fi pictat mai mult de 60. Primul tablou al lui Johannes Vermeer dateaza din 1656. Nu se stie cine l-a invatat sa picteze si nu se cunoaste daca a calatorit dincolo de granitele patriei sale. Se presupune doar ca a fost un timp elevul lui Carel Fabritius, unul din cei mai renumiti discipoli ai lui Rembrandt.

Johannes Vermmer este considerat a fi unul dintre cei mai mari singuratici ai secolului XVII. Nu pentru ca ar fi fost literal singur (a avut 11 copii si niste socrii influenti), ci pentru ca nimic din tumultoasa viata care trebuie ca se desfasura sub acoperisul casei pictorului ajunge vreodata pe panza, cu atat mai putin sugestia vreunei familii. Vermeer e un pictor tacut, picturile sale la fel.

Johannes Vermeer

"Laptareasa" de Johannes Vermeer
Rijksmuseum, Amsterdam

Tablourile lui Vermeer, in contradictie cu directia luata de pictura moderna, sunt mici si intime, facute sa fie admirate de aproape de catre membrii familiei si sa se odihneasca pe peretii vreunei incaperi burgheze tihnite. Vermeer nu critica nici o norma sociala prin tablourile sale, nu protesta, nu lupta sa schimbe omenirea. Vermeer ne accepta asa cum suntem. Picturile sale prezinta viata de zi cu zi, interioare pline de detalii surprinzatore si chipuri pierdute in anonimat. Nu confera elemente magice realului dar nici nu omoara farmecul realitatii. Personajele lui Vermeer contempla viata, traiesc undeva la margine ei, in spatele unei perdele, usi sau ferestre; nu ne vorbesc si nu ne lasa nici un testament. Si cu atat mai putin ne-a lasat vreo explicatie scrisa Vermeer. Putinele date pe care le avem in prezent despre el ne parvin din texte legale in care apare numele pictorului, una dintre cele mai enigmatice figuri ale secolului XVII.

O alta intrebare greu de raspuns este daca Vermeer a folosit camera obscura. Nu exista absolut nici un document care sa ateste aceasta supozitite. Si totusi, tablouri precum "Soldat si fata razand" intaresc aceasta idee. Artistii secolului XVII si Vermeer in particular cunosteau prea bine legile proportiei si stiau ca obiectele aflate departe de privitor apar mai mici decat cele apropiate. Si totusi, cand figurile sunt aproape una de cealalta exista o tendinta instinctiva de a compensa diferentele si de a picta figurile in marimi relativ egale. Cu toate acestea, soldatul e pictat extraordinar de mare in comparatie cu fata, capul lui fiind aproape dublu decat al ei. In ziua de azi suntem obisnuiti ca obiectele apropiate de aparatul de fotografiat sa apara mult mai mari proportional decat cele din fundal si poate tocmai de aceea la un prim contact cu soldatul si fata lui nu reactionam. Dar pe vremea lui Vermeer, aparatul de fotografiat nu era tocmai la indemana. Un alt indiciu il gasim in materialele "Dantelaresei" care par oarecum nefocusate, ca si privite prin lentile fotografice. Chiar daca nu au cazut de cumun acord, in ziua de azi tot mai multi specialisti admit ca intr-adevar Vermeer a folosit camera obscura, chiar daca nu se stie in ce masura.

Johannes Vermeer

"Soldat si fata razand" de Johannes Vermeer
The Frick Collection, New York

Numarul de pigmenti de care dispunea pictorul olandez din secolul XVII era foarte mic comparativ cu cel al pictorului modern. In timp ce Rembrandt, unul dintre cei mai mari producatori de culori ai vremii dispunea mai bine de o suta de pigmenti, mai putin de douazeci de pigmenti au fost detectati in picturile lui Vermeer, dintre care doar zece par sa fi fost folositi in mod sistematic. In acele vremuri, fiecare pigment era diferit prin permanenta, felul in care era produs, modul in care se putea lucra cu el si timpul de uscare. Mai mult chiar, multi pigmenti nici nu erau compatibili si trebuiau folositi separat. Galbenul si albastrul, culorile cel mai des intalnite in picturile lui Vermeer si care ii definesc intr-o oarecare masura opera (vezi si "Fata cu cercel de perla"), sunt doua dintre cele trei culori primare care stau la baza teoriei culorilor. In timp ce galbenul este o culoare stimulanta, albastrul este o culoare relaxanta. Daca albastrul poate fi considerat regele culorilor lui Vermeer, galbenul ii devine regina.

Johannes Vermeer

"Dantelareasa" de Johannes Vermeer
Muzeul Louvre, Paris

Evoluţia sa artistică, în ciuda libertăţii la care tinea si in numele careia refuza sa se supuna capriciilor pietei, trebuie privită totuşi în contextul social al vremurilor sale. In Olanda, secolul XVII este o perioada in care in general clasa medie este cea care cumpara operele de arta si dicteaza directia acesteia, iar acesti cumparatori manifestau o sete deosebita pentru scene care depictau aspecte din viata de zi cu zi si orasele natale. Dacă primele pânze ale lui Vermeer prezintă subiecte mitologice, precum “Diana înconjurată de nimfe” sau biblice, cum e cazul lui “Hristos în casa Martei si a Mariei”, intr-un final artistul este nevoit să accepte că, într-un orăşel protestant cum era Delft, tablourile cu teme biblice nu-şi găseau cumpărători prea uşor. Astfel, artistul îşi îndreaptă interesul spre pictura intimă, pictând scene din viaţa cotidiană, în interioare laice, ridicând acest gen pe culmi nemaiatinse până atunci. Extraordinarele picturi ale lui Vermeer, cu subtile jocuri de lumina si textura, definesc Varsta de Aur a Olandei.

"Priveliste din Delft" (1660 - 1661), este incoronarea spritului artistic al lui Vermeer. Parte din colectia permanenta a Muzeului Mauritshuis din Haga, nu exista nici o fotografie si putine sanse ca vor exista in viitor care sa redea aceasta pictura in adevarata sa grandoare. Contemplarea originalului e singura experienta revelatoare. "Priveliste din Delft" este cea mai mare pictura a lui Vermeer si alaturi de "Straduta" sunt singurele doua tablouri ale maestrului care surprind lumea exterioara. In centrul picturii, la dreapta turnului cu ceas dar ascunsa ochiului nostru, se afla casa lui Vermeer. Tabloul surprinde primele ore ale diminetii, nori negrii inca mai acopera cerul dar razele soarelui lumineaza deja zidul galbui. Cateva momente mai incolo, tabloul ar fi fost surprins intr-u cu totul alta lumina...

Johannes Vermeer
"Priveliste din Delft" de Johannes Vermeer
Muzeul Mauritshuis, Haga

Marcel Proust, un admirator al operelor lui Vermeer comenteaza "Privelistea din Delft" (View of Delft) in "La Prisonniere": "o bucata de zid galbui (...) este pictata atât de minunat, incat numai daca o privesti, ti se dezvaluie imediat ca o pretioasa opera de arta chinezeasca în frumusetea ei absoluta (...)". In celebrele pagini din "La Prisonniere", Marcel Proust descrie moartea scriitorului Bergotte, lovit de un atac de cord in faţa "Vederii spre Delft". De fapt este transpunerea unui incident personal pe care Jean-Louis Vaudoyer l-a povestit mai tarziu intr-un cerc de prieteni : în 1921, însotindu-l pe Proust la Muzeul Jeu de Pomme pentru a vizita Expozitia de Arta Olandeza, unde figurau multe tablouri de Rembrandt si doar trei de Vermeer, Proust are o violenta criza de astm, declansata in timp ce admira, in "Vederea spre Delft", mica bucata de zid galbui luminata de soare, alaturi de turnul stang al Portii spre Rotterdam...
0 comentarii:

Post a Comment

Note: Only a member of this blog may post a comment.

Blog Widget by LinkWithin

Alegoria Picturii de Jean Restout

Ultimele articole