In scoala nu ni se vorbeste deloc despre pictura. Ajungem la maturitate si tot ce stim despre ea e ca undeva in Louvre exista o femeie pe nume "Mona Lisa" pe care am vrea sa o cunoastem pentru a fi primii care sa-i sufle misterul si ca a existat candva un pictor spaniol (sau era francez? hm!) pe nume Picasso, care si la maturitate a desenat tot ca si noi in scoala primara, dar hei, el e faimos, noi nu!
Si cu toate acestea, cu toata lipsa de educatie in domeniul picturii, aceasta forma de arta, cea mai reprezentativa forma de arta, a continuat sa infloreasca in mainile celor putini si sub privirile celor multi.
In 1793, Muzeul Louvre isi deschidea portile, devenind primul muzeul public din lume. Pictura a devenit in limbajul comun sinonim al artei, tocmai datorita comoditatii cu care tablourile pot incapea in muzee si a palpabilitatii lor. Coincidenta? Pictura este singura forma de arta care isi poate conserva forma in timp si spatiu fara a avea nevoie de actiune din partea omului. Peretii bisericilor au fost acoperiti cu scene biblice tocmai pentru ca "o imagine spune mai mult decat 1000 de cuvinte". Zicala asta nu e stiinta noua!
.jpg)
"Woman with Zither or Guitar" (1911) de Pablo Picasso
Auzul domina vazul. Daca ne uitam la o imagine calma si pe fundal se aud strigate si zgomote ciudate, ceva tulbure va aparea in imaginea respectiva si viceversa. Si cu toate acestea, pictura a ramas forma de arta cea mai incarcata de simboluri si cea mai accesibila. Probabil tocmai pentru ca o putem cuprinde intr-o ochire, pentru ca comunica cu noi atemporal si punctual si pentru ca asa cum zice Simon Schama in "Puterea artei", este o "iluzie in 2D", adica simplifica realitatea reducand-o la doar doua dimensiuni, ceea ce presupune economisire de energie din partea privitorului. Si oare nu e tocmai acesta principiul dupa care ne ghidam intreaga viata?
Scopul artei este de a comunica simbolic. Pictura este culoare si sentiment. Pictura are o functie estetica, o functie narativa si o functie psihologica. Pentru a intelege o pictura la adevarata sa valoare artistica este cel mai indicat sa sti cate ceva despre perioada in care a fost pictata, inovatiile pe care le-a adus in domeniu si biografia artistului. Asta se cheama a o intelege obiectiv.
Pentru a cunoaste valoarea pe care o pictura o are pentru noi personal, trebuie sa ne lasam luati de valul subiectivitatii. Trebuie sa cautam in interiorul nostru acea vibratie a diapazonului care rimeaza cu vibratia sufletului nostru. Tocmai de aceea criticii de arta nu pot cadea de comun acord in ce priveste multe tablouri: pentru ca fiecare gaseste in el insusi un alt raspuns.
Functia narativa a artei este strans legata de empatie. Pictorul vede si ne povesteste in miscari de pensula ceea ce vede si cum vede. Punctul lui de vedere si opinia personala. Privitorul poate sa arunce undita peste secole si sa faca click! cu povestea tocmai pentru ca nimic nu e nou sub soare.
Poate cea mai evidenta functie a artei este cea estetica. Impodobeste peretii caselor, holurile marilor companii, salile de banchet si pana si stazile. Calmeaza spiritele si are functie terapeutica. Nu trebuie sa fi pictor pentru a scapa de stresul zilnic prin pictura. O poti face mazgalind un colt de hartie cand stai dus pe ganduri, pictand o panza in secret sau pur si simplu rasfoind un album de arta. Arta ne apartine si ne defineste!
Posts
Post a Comment