Mii de ani au trecut si a venit vremea omului antic. Omului antic nu-i mai ajungeai nici cu prajina la nas, pentru ca omul antic s-a vazut frumos si a adaugat artei o noua functie: cea estetica.
Au mai trecut cateva secole inecate in negura in care omul asa zis mediu si-a cernit fata cu cenusa si nu a mai vrut sa se uite in oglinda lacurilor...
Dupa o vreme omul a renascut, la fel de frumos si de perfect ca si in antichitate, ba poate si mai si... Acest om nou ar fi vrut sa se fi inventat fotografia, dar nu a fost sa fie, asa ca a venit un anume Leonardo si un altul numit Michelangelo care au revolutionat tehnica vremii si au preamarit chipul uman si frumusetea fizica. Sentimente contradictorii si enigmatice au fost trasate pe fata Mona Lisei si totul a fost bine pentru o vreme.
"Mona Lisa" de Leonardo Da Vinci
Muzeul Louvre, Paris
Dar a venit Nietzsche si a dat de veste ca "Dumnezeu a murit!" si Sartre ne-a facut sa ne simtit responsabili pana si pentru ceea ce nu suntem, iar omul modern a luat lopata pe umar si a inceput sa sape in ograda sufletului sau. S-a intors el spre maruntaiele interioare si a gasit harmalaie, caos, putina lumina si fum. A facut trei pasi in spate, a scuipat in san, dar Pamantul a continuat sa se invarta si a doua zi tot nimic nu a fost nou sub soare. S-au cules doar impresii, s-a dat dreptate Gestalt-istilor - totul e mai mult decat suma partilor - daca nu ma credeti, priviti si voi un tablou impresionist, dar atentie, trebuie sa faceti neaparat trei pasi in spate, ca altfel nu veti intelege despre ce vorbesc!
Omul contemporan saracul a ramas cu abstractul, mai confuz decat toti restul inaintea lui. Oare ce a vrut sa spuna artistul? Oare peretele asta de care dau cu capul de cate ori imi intorc privirea catre un tablou de Picasso e lipsa de empatie sau de autocunoastere? Despre ce e vorba in pictura asta, despre pictor, despre mine sau despre o terta persoana? Nu, arta moderna nu mai e o poveste de adormit copiii, caci omul este de acum mare!
Posts
Post a Comment