Psihologia Artei
"Arta nu este ceea ce vezi, ci ceea ce îi faci pe alţii să vadă." (Edgar Degas)

Ingerul lui Sandro Botticelli

"Madona cu rodia" ("Madonna of the Pomegranate") (cc. 1487) de Sandro Botticelli este o pictura foarte speciala pentru mine.

In general picturile pe teme religioase ma lasa rece. In primul rand pentru ca sunt foarte multe dezvoltand o mana de teme. In al doilea rand pentru ca foarte multe dintre ele sunt dintr-o vreme anterioara Renasterii si stilul lasa de dorit. In al treilea rand pentru ca pruncul nu e niciodata reusit de parca pictorii, sarmanii, nu ar fi vazut un copil in viata lor (plus ca ba e prea gras, ba arata de 7 ani).

Va veti intreba ce imi place atunci la pictura lui Botticelli. Raspuns scurt: ingerii si Madona (in aceasta ordine).

Era o zi calduroasa de vara. Tocmai il vazusem pe "David" dupa ce am stat la coada imensa vreo doua ore. Am insistat ca vrem sa vedem si Galeria Uffizi. Ni s-a spus ca pentru Uffizi iti trebuie o zi intreaga si ca probabil la ora aceea tarzie a dupa-amiezii nici nu mai e deschis. Eu insa vream la Uffizi. A doua zi urma sa plecam din Florenta.

Am ajuns in fata muzeului cu o ora si ceva inainte de inchidere. Am intrat. Petele de viata pe panza m-au fascinat inca din primul moment. Una dintre primele incaperi e dedicata lui Botticelli. Imi place Botticelli. Imi plac femeile lui cu par auriu, carliontat. Imi plac ochii lui Botticelli. Imi place gratia si feminitatea aproape bolnava a personajelor lui. In momentele acelea il veneram pe Botticelli.

Si atunci am facut cunostinta cu "Madona cu rodia". Nu, nu chiar cu Madona, ci cu ingerii.

Ma precis cu unul anume - ingerul carliontat care se uita curios la privitor. Se uita direct, fara sfiala, de parca nu are alta treaba. Oriunde as fi in incapere, ingerul meu se uita dupa mine. Nu ma slabeste din priviri. Ii fac jocul. Ma uit si eu la el. El se uita la mine. Eu ma uit la el. Eu, el. El, eu. Ingerul are privire hipnotizanta. Vreau sa ma uit si la celelalte picturi din muzeu. Ingerul insa nu ma lasa. Ma vrea doar pentru el. Vrea sa-i fiu admiratoare eterna. Si nu, nu vrea sa-mi fie inger pazitor. Se uita cumva de sus la mine, dar nu in sensul acesta. O zaresc pe Madona uitandu-se la mine cu mila. Ingerul ma fura din nou. Eu si celalalt inger din spatele Madonei veneram ingerul cu privire de spada. Sotul ma trage de maneca. In cateva momente se inchide muzeul si mai raman atatea sali de vazut... Ma desprind cu greu de ingerul meu. Ma cheama, ma striga... Suspendata intre vis si realitate, cobor cu picioarele pe pamant... Am vizitat inca cateva incaperi din Uffizi, nu am ajuns prin toate. Un motiv bun pentru a ma reintoarce...

0 comentarii:

Post a Comment

Note: Only a member of this blog may post a comment.

Blog Widget by LinkWithin

Alegoria Picturii de Jean Restout

Ultimele articole